Pustiu

Roxanne_Sabaku · Trimis: 19/09/2008 16:46 Titlul subiectului: Pustiu

Patul era rece si tare.

<De>

In ascunzatoarea cea nou se audea vajaitul vantului ce spulbera zapada din nordul acela indepartat, ceea ce-i dadea un incomparabil sentiment de singuratate. Oricat de mult incerca, ii era atat de greu sa isi suprime sentimentele!

Nu intelegea de ce n-avea somn. Avusese o zi groaznica la antrenamente cu Orochimaru. Antrenamentul era dur, antrenament adevarat, asa cum il vazuse pe Itachi facand, nu era nimic asemanator cu viata in echipa lui Kakashi.

Oh….echipa lui Kakashi….

Ii era ciuda pe sensei-ul lui, intr-un fel. Stia atatea, intuise asta, si totusi nu-i invatase prea multe…. Nu tehnici adevarate, ca acestea ale lui Orochimaru….simtea cum il cuprindea betia puterii din nou, se pregatea sa sa cufunde in acest sentiment, dar sunetul vantului nu-l lasa in pace…

Oh, nici gand sa doarma!

Sasuke se scula brusc in picioare si-si sprijini capul in maini.

<Toate>

Ah, si nu reusea! In clipa asta nu reusea!

Un singur gand ii veni in minte. Nu poti ucide emotia decat infruntand-o!

Invatase cu o saptamana in urma jutsul de teleportare. Ce-ar fi sa-l incerce…?

***
Konoha….

Se furisa in satul familiei lui. Familia lui…

<Am>

Se rezema de un copac….

Casa lui era goala. Nu indraznea sa intre in ea. Amintirile erau mereu cu el oricum.

Ce-i mai ramanea?

Padurea, atat de intunecata si de rece…Nu vroia acum decat sa se scufunde in apa intunecoasa a trecutului, cand , deodata, auzi ceva.

Din padure se auzi un zgomot. Ce putea fi?

***
Sakura plangea. Lovea copacul si plangea.

Trebuia sa-si concentreze chakra cat mai bine !

<Mai>
<Durerea>

Ceea ce simtea pentru Sasuke nu mai era de mult o obsesie. Simtea pur si simplu ca il iubeste cu o inima matura, ca simpla amintire a glasului sau ii sfasie inima.

Sasuke o urmarea…
Stia atat de bine cat de mult il iubea fata asta…I-o spusese, si ii era atat de recunoscator … ultima oara auzise asta de la mama sa…

Se antrena. Si ea se antrena din greu.

Sakura lovi prea tare si copacul se prabusi. Apoi se prabusi ea insasi jos, plangand.

Sasuke tresari. Emotiile …
Stia ca ii putea reda bucuria fetei, si se apropie din intuneric. Nu conta ca il va vedea. Ei putea sa i se arate. Stia cum o putea face sa uite cu desavarsire ca il vazuse.

Sakura tresari cand auzi pasii in apropierea ei. Il vazu si ramase incremenita.

Nu putea sa creada, era cea mai mare dorinta a ei in clipa aceea, si iata-l ,el, tot ceea ce-si dorise vreodata … Ah, ce era asta , un vis?

Sasuke o urmarea cu privirea. Stia ca nu era rost de cuvinte aici. Sakura se repezi la el imbratisandu-l atat de tare, atat de disperat, incat pentru moment ii taie rasuflarea.
Sasuke o stranse la randul lui in brate.

Sakura nu putea sa gandeasca in acele clipe. Isi spusese ca daca il va revedea vreodata avea sa-l sufoce cu intrebarile, dar acum realiza ca nu putea zice nimic, emotia era prea intensa…Si ciudat, stia ca absolut orice va spune, nu va reusi sa-l aduca inapoi.

Ah, sa-i atinga mana… era atat de dureros…

<Inca>, ii venea sa strige. Si nu putea scoate nici un sunet… <Tu>

Avea acelasi par negru, atat de frumos …
Ce ciudat! EL era aici si ea nu putea sa se gandeasca decat la parul lui, atat de rebel, la ochii lui, in care se putea regasi infinitul parca…

Sasuke se uita la ea. Fata asta era o minune. Inconjurat de atata ura… ea fusese singura care… care… careia ii pasese.

O lacrima i se prelingea pe obraz Sakurei si ii intalni buzele, iar Sasuke in acelasi moment o saruta,incet, doar atingandu-i usor buzele.. Durerea si iubirea se amestecau in sufletul Sakurei, la fel ca lacrimile cu sarutul.

Momentul acesta era atat de pretios … Si totusi el hotari sa-l rupa. Se uita in ochii ei.

Sharingan! Genjutsu!

Sakura ii aluneca in brate. Nu avea sa isi mai aduca aminte nimic a doua zi.

***

Sasuke privi intinderea de zapada din preajma ascunzatorii. Incepuse sa ninga. Pentru moment era vindecat de emotii. Se uita in zare si-si aduse aminte cateva versuri de demult…

„Ninsoarea ce cade
Ascunde in seară
…pustiu…”
***********************************
_________________
Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in moarte singur l-am privit
E mort de mult si nu mai vine
Tu din mormant de ce privesti spre mine??

Ella_neji · Genin Data inscrierii: 29/Aug/2008 Mesaje: 75

fffoarte frumoasa povestea..am ramas fara cuvinte ..felicitarile mele pt poveste :-D

_________________
Ella

“Noaptea este taramul pradarilor, in care fiecare vanator este la randul lui vanat.”
“Noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii.”
“Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.”
“Luna e voalul de argint al tăcerii.”
“Lumina ta va rasari in noapte.”

Roxanne_Sabaku · Trimis: 03/10/2008 10:32 Titlul subiectului:

ok..

cap 2...sper sa va placa angel1

O noua zi de antrenamente alaturi de Orochimaru…. Sasuke ramasese cu un regret pe care nu-l recunostea fata de sine insasi dupa ultima noapte… Orochimaru nu banuia nimic sau cel putin nu lasa sa se vada.

<Perfect> , gandi Sasuke

Incepuse sa fie dezgustat de Orochimaru. La inceput il privise cu un amestec de suspiciune si teama… dar de cand ii aflase adevaratele intentii incepuse sa nu-l mai respecte deloc. Intr-un fel, incerca sa forteze limita cat mai mult … Nici el nu stia de ce.

Amintirea Konohei persista insa. Nimic nu putea sterge clipele in care prietenii ii substituisera oarecum parintii … Ah, parintii… Tatal sau …

“Dar el e mort! Pe dealul pustiit /
Trecand in moarte singur l-am privit /
E mort de mult si nu mai vine…/
Tu din mormant de ce privesti spre mine?”

… erau versurile preferate ale lui Itachi, isi amintea clar…

Furia erupea din el.

Aici nu avea nimic. Pentru întâia oara in viata era cu adevarat singur. La fel de solitar ca atunci cand alergase disperat din fata fratelui sau, in noaptea aceea groaznica!

“Ku ku ku, Sasuke-kun … Furios, eh?” rase Orochimaru.

Sasuke realizase atunci ca Jutsul la care se antrena fusese lansat mult prea puternic… distrusese cam toata padurea din fata lui.

<Trebuie>

Ura felul in care radea Orochimaru. Il ura!

In sfarsit, noaptea veni, aducand in ascunzatoare o liniste mormantala.

Sasuke se gandea inca la Sakura, la simplitatea ei, la privirea ei, la….

Oh,era un chin! Cat de usor parasise iubirea, cat de mult pretuia clipele petrecute cu ea si cu Naruto, acum, cand simtea gustul urii si singuratatii…

<Ok>

**

Sakura se trezise dis de dimineata in padure, la cantecul pasarilor. Intotdeauna pasarile cantau dimineata atat de superb… Adormise antrenandu-se probabil…Trebuia sa se duca in camera ei, poate prindea o ora de somn in pat.

Cand dadu sa se scoale de jos insa, simti o durere sfasietoare in suflet. Se opri uimita. Era o tristete ciudata, ce o pocnise in plin. Ce senzatie stranie…Adormise cu gandul la Sasuke… dar niciodata nu i se intamplase sa se simta asa…

Ajunsese in camera… Regretul nu avea ce cauta aici. Trebuia sa devina mai puternica, trebuia!Poate reusea sa-l gaseasca. Poate…

***

Seara se lasase peste Konoha iar dansul frunzelor in lumina asfintitului era incantator…

Sakura hotari sa nu mai piarda noaptea asta cu antrenamentele… Si-asa era obosita dupa cate o pusese Tsunade sa faca toata ziua.

Luna aparu divin de rotunda pe cer, innegurata din vreme in vreme de nori argintii.
In Konoha, pe un acoperis, aparu o persoana cu un par rebel, pe care nimeni nu o vazu insa.

Strainul se lasa sa alunece pe un acoperis si ezita un pic, scrutand cu privirea satul. Apoi parca gasi ce cauta, caci se indrepta spre un punct anume.

***
Lumina lunii se strecura blanda printre obloanele ferestrei din camera Sakurei.
Aceasta visa, era un vis frumos,era intr-o gradina plina de ciresi in floare, iar florile cadeau peste ea ca o ploaie fina, parfumata, se simtea invaluita de ele …

<Protejeaza>

Se rotea fericita printre acele petale si un chip cunoscut si mult iubit se vedea in departare…

Deschise ochii si ramase blocata. Langa ea statea …. Oh, nu indraznea nici sa-i pronunte numele. Brusc, evenimentele serii precedente ii revenira extrem de pregnant in minte.

Sasuke se uita la ea, nimic mai mult. Ochii lui de onix o scrutau linistit, iar Sakura stia parca ca in seara asta putea smulge de la el ceva mai mult decat priviri disperate si saruturi. O explicatie, atat isi dorea. O explicatie care , stia, nu va transforma faptul ca el nu avea sa se mai intoarca niciodata in Konoha, dar care macar ii putea da o justificare de care se putea agata in clipele de disperare.

“Cand vei veni pentru totdeauna inapoi?”intreba Sakura. In ciuda disperarii din ea, vocea ii iesi ireproșabil clara. Sasuke spusese odata ca scopul lui era “sa-si reabiliteze clanul si sa omoare pe cineva anume”. Ca sa-si reabiliteze clanul, trebuia sa vina inapoi! Trebuia! Visul lui Sasuke avea sa se implineasca, pur si simplu trebuia!

Si atunci ii auzi vocea, vocea aceea atat de stapana pe sine, vocea aceea care ii strabatea inima:

“Cand ma voi razbuna!”

Ochii de onix fura inundati deodata de o raceala de gheata.

Sakura nu stia ce sa creada, nu stia ce sa zica, Sasuke era atat de aproape de ea, si totusi atat de departe de tot ceea ce era important cu adevarat in viata…Nu putea decat sa-l ia in brate, stia ca asta il linistea, asa cum il linistise de numeroase ori.

Il stranse atat de dominant ca si cand ar fi putut sa-l tina cu ea intr-o imbratisare eterna, pentru totdeauna fericiti, pentru totdeauna tineri, pentru totdeauna …impreuna.

“Inima ta bate atat de tare, Sakura!”

Sakura simtea ca i se impaienjenesc ochii de lacrimi, gandindu-se ca lui Sasuke nu-i va bate niciodata atat de tare inima la vederea ei.

“Tine-ma in brate, Sakura. Am atata nevoie de asta!”

Si, bineinteles, ea il tinu, adormind cu capul pe pieptul lui, iar visul parfumat cu petalele de cires cazand reincepu.

***
_________________
Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in moarte singur l-am privit
E mort de mult si nu mai vine
Tu din mormant de ce privesti spre mine??

Ella_neji · Genin Data inscrierii: 29/Aug/2008 Mesaje: 75

fffooarte frumoasa povestea...iti iese de minune..ador povestea :X :-D

_________________
Ella

“Noaptea este taramul pradarilor, in care fiecare vanator este la randul lui vanat.”
“Noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii.”
“Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.”
“Luna e voalul de argint al tăcerii.”
“Lumina ta va rasari in noapte.”

Roxanne_Sabaku · Trimis: 14/10/2008 16:17 Titlul subiectului:

Mai tarziu...

Prin fereastra deschisa venea o briza racoroasa. Sakura se trezi cand aceasta ajunse pe fata ei, si realiza ca nu ii era frig. Era bine acoperita cu o patura dar senzatia de caldura din bratele ei se risipi cand vazu ca langa ea nu era nimeni.
Doar un asternut deranjat, care arata ca nu visase. Adormise cu Sasuke in brate…

Si realiza ca de data asta, Sasuke nu ii mai stersese memoria… O trecu un extrem fior de suspiciune. De ce?

Oare nu mai avea de gand sa vina? Oare asta avea sa fie ultima ei amintire? Oare….Ah, de ce venise ? Oare se simtea atat de singur?

Apoi se gandi daca cumva mai stia cineva.
“Nu se poate!”
“Daca afla Tsunade –sama?”
“Nu are cum sa stie…”

Si mintea ei o tinu asa aproape o ora, macinata de ganduri contradictorii. Ce sa faca?!

--

Ajunse la biroul lui Tsunade, dar se intoarse din drum. Nu avea curajul sa dea ochii cu ea, avea impresia ca ea ii va citi printre trasaturi.Se duse pe terenul de antrenamente.

Era cu gandurile aiurea, nu reusea sa se concentreze la nimic.Dar, cum mergea, se auzi deodata strigata si se intoarse tresarind.

“Sakura-chan, ce bine sa te vad! Ce faci?”

Lee.

Sakura privi parca prin el, si pentru inițialul moment nu intelese ce o intreba acesta.Apoi isi reveni, insa ezitarea ei fu observata de Lee.

“Pai…fac bine…”, zise ea, desi in mod evident mintea. Nu, nu facea deloc bine, de ce
s-ar fi simtit bine?!
Apoi puse capul in pamant.

“Deci, te-ai intors din ultima misiune cu bine, huh?” continua ea, incercand sa rupa tacerea stanjenitoare. De fapt se gandea daca Sasuke va mai veni.

“Da, cum ar fi vezi!”zise Lee. Apoi adauga, dandu-si seama ca Sakura nu avea decat un singur rațiune pentru a fi atat de trista, Lee adauga:

“O sa vina inapoi, sunt sigur de asta!”zise Lee, apoi ii arunca Sakurei zambetul lui faimos.

Sakura tresari instantaneu, inima batandu-I nebuneste. Nu, nu avea cum sa stie, nu?In nici un caz! Atunci…de unde-si daduse seama asa de bine ce era cu ea, cum de….

Lee vazu surpriza de pe fata ei si se justifica:

“Ma gandeam ca trebuie sa fi fost cu gandul la el…” zambi neconvingator Lee.

Sakura se mai calma, apoi ii zambi lui Lee. Apoi baga o scuza si o sterse, lasandu-l pe Lee uitandu-se oarecum trist in urma ei.

**

Noaptea se lasa peste Konoha, neagra, adanca, nepasatoare, inghitind in linistea mormantala toate zgomotele satului.

Sakura era in camera ei si ii dadea ocol nonstop. In mod evident, nu reusea sa adoarma. Vroia sa fie treaza cand Sasuke va veni.
DACA va veni….

Si Sakura pierdu toata noaptea asa.

Si a doua noapte la fel.

Si a treia seară la fel.

**

Sakura pierduse sirul noptilor in care nu mai dormise serios. Era atat de trista, atat de consumata de un foc partea interioară care nu-i dadea pace.

Dar momentul vindeca toate ranile, iar dupa cateava saptamani se resemna cu gandul.

**

Sasuke trecuse printre niste antrenamente groaznice ultima luna, dar acum apele se mai linistisera.
Trecusera prin cateva orasele pentru aprovizionare, deghizati, el si Kabuto.
Vazuse familii fericite, cupluri de indragostiti mergand pe furis la brat, si simtea ca I se rupe sufletul, desi parea rece si arogant in comportament.

In sfarsit veni si seara. Sasuke isi reaminti de Sakura, iar inima ii fu inundata de toate imaginile pe care le vazuse in acea zi.

Se simti mai singur decat oricand. Un gol enorm ce nu poate fi umplut, un gol mai mare decat disperarea, decat suferinta, decat moartea…

**

Sakura dormea, dar o atingere atat de cunoscuta o facu sa se scoale speriata.

Ochii de onix o priveau ca doua flacari reci.

“Imi pare rau ca te-am facut sa astepti atat… Tu esti singura langa care simt ca un gol imens din sufletul meu amorteste…”

Din alb in roz i se facura
Din roz in pal cand ii trecura
Cuvintele sageti prin fata-i pura…

Sasuke spunand mai mult de 4 cuvinte! Asta era ceva!

Si spunand ceva atat de sensibil, atat de plin de sentiment…Pe Sakura o podidi plansul.

Sasuke o linisti, stergandu-i lacrimile cu mana si sarutandu-i urmele lasate de acestea.

Iar acum, fu randul Sakurei sa adoarma in bratele lui Sasuke, langa inima lui atat de rece.

**

“Timpul vindeca toate ranile…iar noi suntem condamnati la timp “ filosofa un trecator nocturn pe strazile Konohei, mergand fara tinta, fara sa stie cat de adevarat era ce spunea pentru cele 2 suflete prinse in vise intunecoase
_________________
Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in moarte singur l-am privit
E mort de mult si nu mai vine
Tu din mormant de ce privesti spre mine??

Ella_neji · Genin Data inscrierii: 29/Aug/2008 Mesaje: 75

presupun ca te-ai saturat sa te tot mai laud cat de frumoasa e povestea...asa ca am sa iti spun alceva poate asemanator ca pana akum.....in afara ca ador povestiile pe care le faci ...sunt si destul de puternice si poate chiar asta ma atrage la ele ..oricum pot sa mai zic un solitar fapt ...felicitari :-D

_________________
Ella

“Noaptea este taramul pradarilor, in care fiecare vanator este la randul lui vanat.”
“Noaptea este ziua celor care caută în ei şi nu în alţii.”
“Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.”
“Luna e voalul de argint al tăcerii.”
“Lumina ta va rasari in noapte.”

Gaara_of_Sand · Trimis: 23/11/2008 11:02 Titlul subiectului:

Care e urmatoarea parte?MOR DE NERBDAREEE :-D

!!!
Excelenta Povestea :wub:

_________________
Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in moarte singur l-am privit
E mort de mult si nu mai vine
Tu din mormant de ce privesti spre mine???

Roxanne_Sabaku · Trimis: 24/11/2008 09:52 Titlul subiectului:

pai nu prea mai am timp de scris povesti k "teza unik bate la usa" :lol:

dar dak o z imi gasesc timp o z mai postez :innocent:

_________________
Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in moarte singur l-am privit
E mort de mult si nu mai vine
Tu din mormant de ce privesti spre mine??